Cum se anunta un weekend prelungit (30noi-2dec), ne decidem sa mergem la cabana Negoiu si sa vedem pe acolo ce putem face in functie de vreme care se anunta destul de suparata cu ninsoare si viscol pe crestele Fagarasului.Nu urcasem niciodata la cabana respectiva si eram nerabdator sa vad cum arata caldarea de sub Custura Saratii.Accesul spre cab. Negoiu se face din Porumbacu de Sus urmandu-se un drum forestier de vreo 15 km prin padure si de-a lungul vaii care se prezinta destul de salbatica (sper sa nu se intre si pe aici cu buldozerele sa distruga tot farmecul pentru 5KW de energie...), apoi se merge prin padure, urcusul fiind destul de lejer si poteca foarte bine conturata, cam o ora si jumatate pana se ajunge la o cabana imensa care este Negoiu. Nu prea are aspect de cabana de munte, ci mai degraba a motel. Atmosfera in care esti introdus este destul de ciudata avand in vedere aspectul invechit si cu tente comuniste a salii de mese, dar voia buna a fost prezenta tot weekendul. Locuri sunt din plin la cabana, acum era aproape plina, o parte din noi optand sa stam la cort.
Locuri de campat langa cabana
Nu o sa mai detaliez tura ci doar o sa ma rezum la a comenta pozele.Pe scurt,vreme destul de inchisa,frig cat sa ne zgribuleasca nitel, un pic de vant pe creasta, zapada putina jos.Sus in creasta era iarna de-a binelea.
Traseul incepe printr-o succesiune de poduri intr-o zona foarte accidentata,versantul fiind spintecat de vai foarte inguste,dar prapastioase.
Ne oprisem la adapatoare.Prilej de descretit fruntile si relaxat muschii
Stratul de zapada crestea pe masura ce urcam, pe anumite portiuni se aluneca destul de usor,dar traseul nu pune probleme tehnice deosebite.
Poza pe varf.Din pacate nu ne-am putut bucura de imprejurimi deoarece totul era in ceata.Nici nu ne-am dat seama ca ajungem pe varf,pur si simplu ne-am trezit acolo.
Bucurie mare pe varf si o tentativa de imn
Tricolorul nostru
Se facea dimineata la cabana Negoiu si totul a fost doar un vis, foarte frumos de altfel :)
luni, 10 decembrie 2012
luni, 26 noiembrie 2012
Despre schimbarile climatice
Foarte bine expus:
Climate Change Is Simple - David Roberts
Recomand si "An Inconvenient Truth " de Al Gore
Climate Change Is Simple - David Roberts
Recomand si "An Inconvenient Truth " de Al Gore
Sa luam atitudine! Dezastrul din natura României trebuie sa inceteze!
Tuturor ne place natura si asteptam cu nerabdare un moment de libertate sa scapam din aglomerația urbana unde zilnic suntem prinsi intre betoane, zgomotul masinilor ne enerveaza si poluarea ne subrezeste sanatatea. Fie ca iesim in parc sau pe malul unui rau sau la marginea padurii si pana la colindatul muntilor indeparatati, greu accesibili, neumblati, ne umplem de bucurie când suntem în mijlocul naturii,ne plac poienile inverzite si pline de flori multicolore,copacii inalti ce trosnesc sub actiunea vântulu, inălțimile golase ale muntilor pe care se catara agilele capre negre si de unde se prăvălesc in cascade inspumate ape pure de munte, reci si limpezi, pline de viata, de la micile insecte la păstravii in picatele, alunecosi la atingere si foarte rapizi. Putem spune multe despre lumea ce ne inconjoara, as vrea sa cred ca putem sa ne bucuram de locurile frumoase in continuare.Daca pentru unele este prea tarziu (vaile unor rauri din Muntii Fagaras sunt distruse chiar în acest moment intrand in marele sistem energetic al tarii impreuna cu alte cateva mii de rauri superbe de munte pentru ca unii sa se imbogateasca,urmand ca omul de rand doar sa plateasca mai mult la factura, hectare intregi de padure dispar sub actiunea drujbelor dirijate de oameni ce nu pretuiesc decat sclipirea aurului si grosimea teancului de bani, animalele salbatice sunt transformate in trofee pentru a face pe placul unor oameni bolnavi si exemplele pot continua), altele inca pot fi salvate daca se ia atitudine. Toti am devenit pasivi, ne intereseaza doar sa o ducem noi bine, sa facem ce ne place, sa putem cumpara ce ne dorim, fara sa mai tinem cont de ce e in jurul nostru. Nu pot sa cred ca pana si omul de la oras care se plimba printre gunoaie nu e deranjat de prezenta acestora.Nu inteleg cum unii isi pot construi case langa o groapa de gunoi fara sa fie deranjati de prezenta acesteia si de aspectul acelui amplasament. Suntem oare asa de impasibili incat sa ne gandim ca indiferent daca totul in jur e sumbru, dar noi ne descurcam asa bine , sa nu facem nicio schimbare in bine? Dar divagam...padurile Romaniei trebuie salvate,ele ofera o bogatie ce nu poate fi masurata in bani, desi sistemul asa a crescut pe majoritatea oamenilor punandu-le ochelari de cal de la nastere si indoctrinandu-i, astfel prea putini stiu sa se bucure de o zi in natura si sa inteleaga ca fara un astfel de refugiu suntem sufleteste saraci. Nimeni din pacate nu mai ia atitudine deoarece instinctul de turma al masei din car fac parte e prea puternic,dar macar daca nu iesi tu la un protest din cauza ca te complaci sa fii un sclav al societatii, macar semneaza petitia sa aiba si marele urs, bradul vesnic verde, stejarul secular, o sansa impotriva tuturor celor ce nu vad decat profitul imediat distrugand ecosisteme intregi ce nu se vor reface prea curand pentru ca generatiile viitoare sa se poate bucura de ele.
Te rugam ia atitudine, lasa pasivitatea deoparte, schimba-ti putin mentalitatea daca vrei sa nu ajungi sa traiesti intr-un desert inconjurat doar de betoane!
Petitie impotriva distrugerii naturii: http://www.petitieonline.ro/petitie/28130144
Pentru cei ce vor sa participe la protest, acesta va avea loc in data de 28 Noiembrie 2012 ora 18:00 la fantana de la Universitate! (asta pentru Bucuresti.Manifestari vor mai avea loc in Cluj - Piata Unirii si Timisoara - Piata Operei-lanaga catedrala )
Te rugam ia atitudine, lasa pasivitatea deoparte, schimba-ti putin mentalitatea daca vrei sa nu ajungi sa traiesti intr-un desert inconjurat doar de betoane!
Petitie impotriva distrugerii naturii: http://www.petitieonline.ro/petitie/28130144
Pentru cei ce vor sa participe la protest, acesta va avea loc in data de 28 Noiembrie 2012 ora 18:00 la fantana de la Universitate! (asta pentru Bucuresti.Manifestari vor mai avea loc in Cluj - Piata Unirii si Timisoara - Piata Operei-lanaga catedrala )
vineri, 26 octombrie 2012
Sus pe Acele Morarului
21.oct.2012 – echipa: Rocky si Tavi
Schita Acelor
Dupa cum e si zicala: “a treia oara e cu noroc” ne-am propus pentru ziua de duminica sa ne cocotam sus pe Acele Morarului,o zona emblematica pentru muntii Bucegi care iti ofera o imagine superba de jur imprejur: abruptul Costilei, brazdat de vai adanci si greu de abordat – V.Tapului ,V.Urzicii, V.Priponului-partea inferioara – ce prezinta de-a lungul lor saritori si hornuri amenintatoare; aceste vai sunt despartite de creste foarte intersante pentru viitorul apropiat – creasta malinului, creasta frumoasa,etc. Valea Cerbului ce desparte Costila de creasta Morarului,o vale glaciara ce se termina in partea superioara printr-o imensa caldare glaciara strajuita de Cerdacul vaii Cerbului - un zid imens,lung, aducand cu o cetate medievala –pe o parte,iar pe cealalta,varfurile Bucura si Omul - ce inchide Creasta Morarului.Pe partea dreapta avem impunatorul masiv Bucsoiu ,a carui piramida se inalta spre cer,atingand aproape 2500m,aratand a varf autentic spre deosebire de vf.Omul.Valea ce desparte creasta Morarului de Bucsoiu poarta numele de valea Morarului,ca toate vaile din jurul varfului Omul, si aceasta este tot de natura glaciara,prezentand in partea superioara cea mai rotunda caldare glaciara din Bucegi,apoi aceasta vale coboara in terase glaciare foarte late,avand forma tipica de “U”,pana cand se ingusteaza in partea inferioara ca apoi sa se piarda in padure,dupa poiana din Morar – foarte mare aceasta poiana.Creasta Morarului coboara in padure fragmentandu-se in cateva creste secundare,scurte, dar abrupte,despartite de v. Morarului,v.Bujorilor,v.Comorilor si alte vaioage.
Dupa cum e si zicala: “a treia oara e cu noroc” ne-am propus pentru ziua de duminica sa ne cocotam sus pe Acele Morarului,o zona emblematica pentru muntii Bucegi care iti ofera o imagine superba de jur imprejur: abruptul Costilei, brazdat de vai adanci si greu de abordat – V.Tapului ,V.Urzicii, V.Priponului-partea inferioara – ce prezinta de-a lungul lor saritori si hornuri amenintatoare; aceste vai sunt despartite de creste foarte intersante pentru viitorul apropiat – creasta malinului, creasta frumoasa,etc. Valea Cerbului ce desparte Costila de creasta Morarului,o vale glaciara ce se termina in partea superioara printr-o imensa caldare glaciara strajuita de Cerdacul vaii Cerbului - un zid imens,lung, aducand cu o cetate medievala –pe o parte,iar pe cealalta,varfurile Bucura si Omul - ce inchide Creasta Morarului.Pe partea dreapta avem impunatorul masiv Bucsoiu ,a carui piramida se inalta spre cer,atingand aproape 2500m,aratand a varf autentic spre deosebire de vf.Omul.Valea ce desparte creasta Morarului de Bucsoiu poarta numele de valea Morarului,ca toate vaile din jurul varfului Omul, si aceasta este tot de natura glaciara,prezentand in partea superioara cea mai rotunda caldare glaciara din Bucegi,apoi aceasta vale coboara in terase glaciare foarte late,avand forma tipica de “U”,pana cand se ingusteaza in partea inferioara ca apoi sa se piarda in padure,dupa poiana din Morar – foarte mare aceasta poiana.Creasta Morarului coboara in padure fragmentandu-se in cateva creste secundare,scurte, dar abrupte,despartite de v. Morarului,v.Bujorilor,v.Comorilor si alte vaioage.
Cum se
poate ajunge la ace? …Exista mai multe variante de apropiere.Prima si cea mai
lejera din punct de vedere al efortului depus ar fi coborarea pe creasta de la
vf.Omul (se doarme acolo cu o zi inainte,obligatoriu la cort ca sa va pupe ursu
:P) pe brana acelor care ajunge fix la baza Acului Mare. A doua varianta o
reprezinta Brana Mare a Morarului cu plecare din valea Cerbului,cu urcare in
prealabil din Busteni.Brana se parcurge usor,dar mare atentia la iarba ca se
poate aluneca. A treia varianta o reprezinta aceeasi brana,dar cu urcare din
Valea Morarului (e buna pe vreme caniculara deoarece se urca pe umbra).Acestea
sunt variante recomandate vara.Iarna cel mai rapid si cel mai sigur (daca
zapada este tasata si pericolul declansarii unei avalanse este redus) mod de a
ajunge sus in creasta o reprezinta V.Bujorilor.Vara nu este recomandata
deoarece prezinta ruperi de panta destul de mari. Eu am mai parcurs si o alta
vaioaga din zona ce m-a scos in creasta,doar ca efortul bataliei cu fratii nostri
jnepenii este cam mare si nu recomand nimanui.
Sa trecem si la traseul nostru ca
am cam lungit introducerea. J.Initial
trebuia sa mergem in echipa de 3,dar ora matinala a descurajat-o pe Claudia…zicala
corecta in cazul acesta nu mai e: ”cine se scoala de dimineata doarme mai
putin” ci dimpotriva ajunge departe,iata deci ca avea un sambure de adevar
varianta din popor.Zis si facut,ora de trezire duminica a fost 6.Era bezna
afara de nici nu-mi explic cum de m-am trezit asa de hotarat; enervanta alarma
totusi ca mi-a curmat visul care era super fain.La 7 hotarasem cu Rocky sa ne
vedem jos in bulevard,urmand sa urcam spre caminul alpin. Mai punctual ca
niciodata,ajung acolo la 7 fara 3-4 minute si il sun.Se pare ca doar eu am fost
asa matinal deoarece cu telefonul meu l-am trezit pe el si a trebuit sa mai
stau vreo 20 de minute sa-l astept,ceea ce n-ar fi fost neplacut,dar afara era
o temperatura simpatica: -1 grad aratau termometrele.Ma gandesc ca asta-i o
mica razbunare pentru intarzierile mele din urma. Nu pun eu la suflet asa ceva
si cand ajunge si el ne punem pe mers.Imediat ajungem la caminul alpin si apoi
urmam poteca pana in Poiana Costilei,urmand sa intram de acolo pe traseul de
vf.Omul prin V.Cerbului.Cerul s-a luminat si e placut sa mergi la tricou acum
ca efortul urcarii te incalzeste.Pe la ora 10 ajungem la intrarea in brana si
facem dreapta parasind traseul marcat.Poteca e usor de dibuit,urmand fetele cu
iarba pe o curba de nivel (mai mult sau mai putin).
Brana Mare a Morarului - fata sudica
Mai facem si o mica pauza de dibuit vaile din Costila si pe la 11:15 suntem la baza Crestei Ascutite.Aceasta este foarte lata si nu necesita asigurare.O traversam fluierand si ne punem sa mancam ceva in saua unde iese brana Acelor (sau de sub Ace,cum i se mai spune).
Creasta Ascutita - traversare usoara
Privind in urma Creasta Ascutita
Dupa masa,urcam pana sus in zona in care ne echipam.Acul Mare este de fapt o creasta foarte ingusta si neuniforma (spre deosebire de Creasta Ascutita),pe alocuri latimea ei scazand la 30-40 de cm.Vremea e superba,perfecta pentru joaca noastra.Ajunsi asa repede sus, constatam ca suntem prima echipa ce intra in traversarea acelor,lucru ce ne bucura pentru ca nu ne dorim aglomeratie.
Brana Mare a Morarului - fata sudica
Mai facem si o mica pauza de dibuit vaile din Costila si pe la 11:15 suntem la baza Crestei Ascutite.Aceasta este foarte lata si nu necesita asigurare.O traversam fluierand si ne punem sa mancam ceva in saua unde iese brana Acelor (sau de sub Ace,cum i se mai spune).
Creasta Ascutita - traversare usoara
Privind in urma Creasta Ascutita
Dupa masa,urcam pana sus in zona in care ne echipam.Acul Mare este de fapt o creasta foarte ingusta si neuniforma (spre deosebire de Creasta Ascutita),pe alocuri latimea ei scazand la 30-40 de cm.Vremea e superba,perfecta pentru joaca noastra.Ajunsi asa repede sus, constatam ca suntem prima echipa ce intra in traversarea acelor,lucru ce ne bucura pentru ca nu ne dorim aglomeratie.
Si ii
dam drumul…Rocky e foarte bine dispus (oricum e mereu asa J ) si zice ca incepe el
cap.Vom merge cap schimbat.Acul Mare prezinta putine probleme la parcurgerea
lui,doar psihicul trebuie antrenat pentru a trece fara probleme deoarece si in
stanga si in dreapta caderea pare infinita si cu deznodamant tragic.Trecand
peste,e chiar frumos sa te uiti cum se casca cele doua prapastii verticale.Am numarat
4-5 pitoane pe prima lungime,si am mai pus 2 anouri dupa colturi de stanca.Pe a
doua lungime care mi-a revenit mie,singura asigurare era aproape de regruparea
de la final,un piton zdravan,intr-o zona care deja e foarte lata si comoda.Am
regrupat la statia de rapel si l-am filat pe Rocky.Pana jos am facut 2
rapeluri,primul mai lung,cam 20m si apoi unul mai scurt pana jos in sa.Acest ac
poate fi si descatarat,dar necesita mare atentie.Parca totusi mai bine pierzi
timp facand 2 rapeluri sigure decat sa te incapatanezi sa descateri la liber.
Rocky in primul rapel
Degetul Rosu
Rocky in primul rapel
Degetul Rosu
Ajungem
in fata Degetului Rosu.Acesta prezinta doua posibilitati de abordare. Catarare
usoara prin stanga,dar mai expusa si abordarea directa pe fata sudica ce presupune
sa tragi un pic de tine pentru a ajunge sus.Am preferat sa il abordam
direct,aveam timp suficient si parea mai atractiv asa.In prima parte se urca pe
o fata ce are prize bune si se ajunge la baza unui horn ce prezinta o fisura
numai buna de mobile.Am folosit un friend in zonele care ni s-au parut mai
urate; nu degeaba are denumirea asta,si-a jucat rolul de minune.Sunt si ceva
pitoane in fisura care stau bine si le poti folosi cu incredere si apoi se urca
pe o fata unde cel mai bine e sa ai papucei pentru ca prizele sunt mici,practic
e greu pentru bocanci sa prinda acele muste.Pana la urma, mai greu decat
credeam s-a lasat catarata si aceasta fata si am ajuns intr-o regrupare sub
partea finala a acestui ac.De mentionat aici avantul si stapanirea de care a
dat dovada Rocky trecand in partea finala care mie mi-a cam dat fiori si am renuntat
la tentativa de a o duce cap…simteam cum nu tin bocancii pe prizele respective
si nu ajungeam la urmatoare regrupare.Bravo Rocky,te-ai descurcat exemplar! De unde
am regrupat poti sa urci sus pe ultima platforma prin doua hornuri,ambele
usurele si foarte scurte.De sus totul se vedea super,soarele proiectand umbra
acestui ac foarte fain peste padurea ruginie.Gasim si caietelul sub o stanca si
ne punem pe iscalit numele noastre pe acesta si un scurt mesaj.Coborand 1m ne
pregatim pentru rapeluri sa ajungem iar jos.Din 2 rapeluri scurte suntem la
baza acului si plecam la liber sa ne urcam pe Degetul Prelungit care e usor de
facut si foarte mic,fara probleme la urcare.De pe el se rapeleaza 3-4m,statia
de rapel e facuta dupa un colt de stanca.
Degetul Prelungit,Acul Crucii si Acul de Sus
Degetul Prelungit,Acul Crucii si Acul de Sus
Urmeaza
Acul Crucii despre care am auzit ca e foarte friabil si toate se misca pe el,descriere
parca facuta sa te sperie,nicidecum conforma cu realitatea.singurul lucru care
se misca acolo e crucea din varf,dar nu simti nevoia sa te agati de ea.De
altfel nu-i un ac de care sa te sperii,parand vertical de jos descoperi ca e
putin inclinat iar zona care se urmeaza la urcare prezinta trepte de iarba si
prize bune pentru maini,iar in plus de asta sunt 3-4 pitoane si aici ce stau
foarte bine si un colt de stanca bun de un anou in partea finala.Intrarea in el
se face urcand o mica fisura in care am folosit iar micul nostru prieten si
apoi se merge pe o cresta ingusta dar scurta in care singura asigurare se face
de un mot de stanca si se ajunge la baza acului propriuzis unde este primul
piton.Rocky primul,fara sa zaboveasca, ajunge cat ai clipi sus,apoi si eu
imediat. Trebuie mentionat ca cel ce se duce cap nu are regrupare sus pe ac si
il fileaza pe secund la mana.Exista posibilitatea sa cobori pe partea dinspre
Acul de Sus catre statia de rapel si sa faci acolo regrupare,dar s-ar freca
ingrozitor coarda, deci se recomanda ca secundul sa fie atent pe urcare sa nu
creeze neplaceri. Cat timp cateri nici nu ai timp sa vezi prapastia ce se casca
inspre V.Morarului ce pare ca un abis intunecat fata de zonele dinspre sud ce
stralucesc sub razele soarelui.Sus pe varful acului este loc suficient pentru a
zabovi.
Urcarea pe Acul Crucii
Ma opresc langa Rocky pentru o clipa,ma uit in jur si cobor spre statia de rapel.Trebuie coborat cu grija deoarece pe aceasta zona e un pic de pietris si poti aluneca.Nu prea e bine sa te tii de bolovanii care stau doar de decor acolo,mai bine iti vezi incet de descatarare.Ajunsi in locul de rapel ne e suficient un singur rapel,destul de scurt – 12m si suntem in saua de dinainte Acului de Sus.
De acolo se rapeleaza de pe Acul Crucii
Urcarea pe Acul Crucii
Ma opresc langa Rocky pentru o clipa,ma uit in jur si cobor spre statia de rapel.Trebuie coborat cu grija deoarece pe aceasta zona e un pic de pietris si poti aluneca.Nu prea e bine sa te tii de bolovanii care stau doar de decor acolo,mai bine iti vezi incet de descatarare.Ajunsi in locul de rapel ne e suficient un singur rapel,destul de scurt – 12m si suntem in saua de dinainte Acului de Sus.
De acolo se rapeleaza de pe Acul Crucii
Acul de
Sus ar fi interesant de parcurs direct,in zona care e verticala,dar nu am vazut
asigurari asa ca am l-am abordat usor pe stanga,unde se poate merge si la
liber,cu atentie insa.Se catara o fata ce alterneaza iarba cu bolovanii pana se
ajunge la perete,iar de aici (unde ai primul piton) se face stanga si se urca
pe o branita in diagonala ce are multe trepte de iarba,practic te simti ca pe
scari si daca ai probleme,exista si pitoane sa te asiguri,inca vreo 3.Am ajuns
amandoi rapid pe ac si dupa o scurta privire inapoi spre ace i-am dat inainte
pe creasta,care usor ingusta in prima portiune,ca apoi sa nu mai puna probleme
deloc.
Urcare pe Acul de Sus nu pune probleme
Urcare pe Acul de Sus nu pune probleme
In
scurt timp ne-am oprit intr-o sa unde ne-am scos echipamentul si l-am ascuns
frumos in rucsaci si ne-am indreptat spre V.Cerbului unde am intersectat
traseul ce duce la vf.Omul si am coborat val vartej spre Poiana Costilei si
apoi spre Busteni.In drum ne-am oprit in caldare si ne-am mai uitat inca o data
spre ace care erau luminate de soare de parca cineva pusese un reflector pe scena pentru o reprezentatie de gala.Chiar
asa a fost,acele ne-au oferit cadrul perfect pentru ziua de duminica si cu
siguranta ne-au facut sa ne simtim extraordinar, incarcandu-ne cu energie mentala
pentru o saptamana de stat departe de muntele nostru drag,la poalele caruia am
crescut si care ne ajuta in fiecare zi sa ne autodepasim,sa descoperim noi
calitati, sa intelegem ce inseamna cuvantul echipa … sa fim oameni pentru ca
din pacate prea putini mai stiu ce inseamna asta, iar la noi natura parca este batjocorita in
ultimul hal de cei care nu vad decat bunastarea proprie ca pe telul suprem al
vietii.
Mai multe poze pe picasa :).
Mai multe poze pe picasa :).
vineri, 12 octombrie 2012
Creasta Picaturii
Data : 06 octombrie 2012
Traseu: Creasta Picaturii- 3 A
Ce-am avut la noi? Pentru fiecare echipa :
- 1 corzi
-10 bucle
-vreo 4-5 anouri
-4carabe cu filet
-hamuri,casti,dispozitive de filat
Planuisem
pentru weekendul trecut sa mergem cu Rocky si Patricia in Fagaras. Vremea
ciudata,lenea si altele ne-au facut sa alegem tot Bucegii. Si cum un plan vechi era sa facem intr-un
weekend Creasta Picaturii si Acele
Morarului, zis si facut.
Mai mult zis
si mai putin facut, joi seara mai imprumutam o casca,un reverso, imi cumpar si
eu (in sfarsit) ham,iar vineri ramanea sa ia Tavi coarda si restul de la Adi. Acesta
uita sa ne dea un reverso asa ca vineri
in tren constatam bucurosi ca avem 3 dispozitive de filat pt 4 persoane.
Rezolvam problema, iar sambata dimineata o asteptam pe Patricia in Busteni.
Intalnirea
….la 9.30 pe partie (a se citi 9.45 sau mai tarziu) . Plecam lenesi si
somnorosi spre Seaca Caraimanului, o traversam si cam in 5 minute observam ca
poteca,destul de clara pana aici, se pierde, semn ca trebuie sa facem stanga si
sa incepem sa urcam. Panta e destul de inclinata.
Dupa inca vreo 5-10 minute ajungem la baza unui
bolovan mare si facem dreapta,traversam valcelul Picaturii. Il traversam doar
pentru ca ar fi mai greu de urcat prin el. O sa mergem practic paralel cu el,
pe dreapta, pana cand se vede o poteca destul de clara care face stanga si
intra din nou in el.
Pentru mine
incep temerile…incaltarile aluneca pe frunzele ude, apoi aluneca si pe
stanca,imi aduc aminte ca-s putin cam mari si nu pot prinde orice
prize,dar….fie ce-o fi,de plecat am plecat,de intors nu ne intoarcem J
La pitonul
rosu intram pe o branita ce traverseaza dreapta. Decidem ca e mai sigur sa
punem o balustrada. Baietii intind
coarda,iar eu si Patricia,ca fetele,traversam linistite Multumiiiim.
Brana pe care se intra
A2a balustrada
Am mai pus
inca 2 balustrade,dar care s-au dovedit a fi pierdere de timp. Daca prima portiune era o zona expusa,urmatoarele
au fost poteci late,printre jnepeni.
Si asa,ajungem
sa ne impartim in echipe si sa ne legam
in coarda abia pe la 12.45. Tarziu,dupa cum aveam sa observam.
Tavi pleaca
primul,traverseaza o zona expusa,iar apoi merge din nou printre zade. Se dusese departe,dupa colt si nu auzeam
nimic din ce-mi spunea. Alpinismul….sport in care se urla. Ne intelegem intr-un
final ca a regrupat si vin si eu,apoi urmeaza Rocky si Patricia. Urcam apoi printre zade si jnepeni printr-un
mic valcel care face dreapta si iese la baza peretelui.
Aici ne reintalnim cu Rocky si Patricia.
Filam,filam.
. Urmeaza o
portiune cu pragulete de iarba si un horn inguuuuust unde m am chinuit sa agat
bucla pe ham pentru ca nu-mi incapea
fundul si nici cum sa-l scot din fisura nu aveam.
Asta e,la oameni grasi,probleme mari.
Dar cel putin am trecut consolata de ideea ca nici ceilalti 3 n-au avut “zile” mai usoare :P .
La finalul acestei lungimi
suntem sub varful Picaturii.
Fereastra Picaturii
Vedere din Fereastra Picaturii
Tentativa de filmare soldata cu moartea prematura a bateriei
Mai urcam 4-5m
neasigurati(panta lina) si in facem o pauza de masa pe varf .(Am uitat sa spun?
Muream de foameeeeeeee).
Ne uitam la
ceas…..3. Ups,cam tarziu,domne’.Ne-am fi miscat ok fara ultimele 2
balustrade,dar…mai bine mai sigur decat mai repede si prost. Mancam,admiram peisajul,ne minunam de urcarea
pe Strunga. De aici pare ciudata,aproape verticala si fara pitoane. Ciudata nu
e,verticala nici vorba,numai pitoane nu are. Dar are jnepeni…muuuuulti jnepeni…si
zade :P.
Strangem masa,strangem coarda lui Tavi dupa ce
decidem ca-i prea scurta pentru cazul in care am putea unii 2 din cele 3
rapeluri pana in Strunga Marelui V. Si incepem sa rapelam. Unii mai cu
elan,altii mai cu teama.
Eu rapeland
Patricia
Tavi
Tavi si peretele Vaii Albe
Ei
si….rapelurile nu le-am unit pentru ca Rocky nu a reusit sa vada capatul corzi
la niciunul dintre ele. Asadar…facem pana in Strunga 3 rapeluri.Ultimul rapel
este destul de scurt…in jur de 10 m.
Incepe sa-mi
placa rapelul…traumele primului si ultimului meu rapel incep sa dispara.Parca nu-i chiar asa
rau cand sus e un piton si nu un brad zburator
La finalul
celor 3 rapeluri este 3.45. Sa ne retragem? Sa continuam si sa coboram pe
intuneric? Il sunam pe Bubu care ne spune ca Albisoara Marelui V,cea pe care ne
puteam retrage, nu are pitoane la
fiecare saritoare ,ar trebui sa facem un rapel,apoi o traversare si sa intram
in Albisoara Turnuri,care de asemenea nu are peste tot pitoane si …Suna prea
complicat, urcarea cea fioroasa pe Strunga nu mai pare asa rea,deci continuam
Urcarea a fost
asa de “grea” incat am mers concomitent asigurand la zade si jnepeni. Aici cel
mai probabil am pierdut 2 bucle,uitate prin cine stie ce jneapan. Teoretic se vede
poteca,dar noi am pierdut-o la un moment dat si am luat-o de-a dreptul prin
jnepeni. Da,daaaaa,zgarieturi,julituri,injuraturi….
Ajungem sus,pe
Strunga si mai facem inca un rapel,lung,fain, cu multe diedre. Gata,asta a fost
ultimul rapel pentru azi.
Mai urcam tot concomitent o fatza destul de usurica,dar cu exceptia unei
portiuni care ne-a cam dat emotii(portiune pe care nu am mai mers concomitent)
In fundal Vf. Picaturii, Vf. Strunga si Turnurile care se ocolesc
Zona are un singur piton, la baza si, desi de jos pare usoara, cand ajungi acolo prizele se ascund care pe unde apuca. Ne-am legat cu totii in coarda, filandu-ne unul
pe altul. Rocky pe Patricia, apoi pe mine, eu pe Tavi si…intr-un fel sau altul am
ajuns cu totii in zone mai prietenoase.
De aici mai
este destul de putin pana la Tunel. Se traverseaza putin
dreapta,pentru a ne intoarce apoi spre stanga pana la intrarea in tunel.
Traverseu
Tot in tunel
Ceasul…nu mai
stiu cat era. Tarziu oricum.Tunelul e chiar interesant,se urca vertical aproape
7-8m la ramonaj si e foarte usurel.Noi ne-am distrat pe el la frontal,ca deja
afara era noapte. Rocky urca primul,apoi ne chinuim o vreme sa tragem rucsacii,
mai pierdem si un cosulet si pana la urma urc si eu.
Cand am iesit
sus privelistea m-a lasat fara glas. Era intuneric deja,iar Busteniul se vedea
incredibil. Era perfect senin,in oras lumini aprinse…..iiiincredibil. Urca si
Patricia,apoi Tavi si hotaram ca oricum e intuneric,oricum nu mai ajungem la o
ora normala in Busteni asa ca sa ne bucuram de peisaj.
Mancam un mar,
si plecam. Mai e de urcat de aici o mica portiune deloc dificila si apoi se
largeste,intram intr-un valcel laaaaarg si dupa vreo 20 minute ajungem la
Cruce.
La Cruce
mancam IAR,muream de foame bineinteles sunam parinti,desigur, speriati ca se facuse tarziu
si noi nu mai apaream.
Retragerea am
facut-o pe Jepii Mici. Am mai facut cam jumatate de ora pana la Cabana Caraiman
si de acolo….eheeeee….de acolo incepem sa fluieram. In vale era o bezna
perfecta. Cerul….seniiiiin,senin. Superb. Numai 2 ochi ca 2 stele sa nu fie pe
poteca.
Speriem niste
capre negre, si coboram,si coboram…..Fluierand,normal. Ajungem in jur de 23.45
in Busteni,impartim echipamentul si plecam ruuupti spre case.
Concluzia? O
zi superba,primul traseu de alpinism pentru mine,primul si cu siguranta nu ultimul. Frumoasa
taaare zona,peisajul,traseu usurel.Ce sa mai,fain,fain,faaaaain,mai vreau.
Frica de
rapel? Nu mai avem,s-a vandut si ultima Picatura :P .
Aaaa,ziceam la
inceput ceva de Acele Morarului?
Duminica, Acele s-au facut gratar si noi ne-am ales cu stomacul plin si
muuult somn.
Claudia si Tavi
miercuri, 10 octombrie 2012
Creasta Balaurului
Dupa
o saptamana in care am urmarit in fiecare zi prognozele meteo, minunandu-ne de
temperaturile anuntate ( -13 grade la Vf. Omu) si in care ne-am gandit daca sa
mergem in Bucegi sau prin ceva mai calduroasa tara vecina,ne hotaram, convinsi
de bataturile lui Tavi marca “Ciucas Trail Running”, sa plecam la Busteni.
Cand ajungem aflam ca de plouat nu a plouat chiar ca in prognoze,de
frig nu a fost asa frig J ,doar ceva zapada se zarea pe Nord.
Ne trezim tarziu sambata dimineata ,
mancam si ne hotaram sa mergem la plimbare pe spinarea Balaurului. Eu imi
doream de ceva vreme sa merg, iar vremea era superba,senin si caldut. J Peeerfect. Il
sunam si pe Pintec, tragem putin de el sa vina cu noi,dar se scuza
promitand sa ne duca pana la Gura Diham cu masina.
Zis si facut,ca niste lenesi ce
suntem, pe la 10.30 plecam de la Gura Diham. Pe drumul spre Poiana Izvoarelor
eram doar noi.Probabil lumea s-a speriat de ploi si friguri si a ramas acasa.
Ah….si ce rau ne parea J
In padure era liniste,pasarelele inca mai
cantau, nesperiate de frigul din zilele trecute, iar noi am mers pana la cabana
vorbind despre bietii ursi vanati zilele astea pentru ca au “rabie”,dar asta-i
alt subiect.
Am
ajuns la Poiana Izvoarelor destul de repede, am iesit la soare,un soare parca
de primavara care te imbia sa lenevesti ,dar …..desi amandoi ne gandeam ce bine
ar fi fost sa stam intinsi, am trecut fara niciun popas.
La Pichetul Rosu
Imi
povestise Tavi ca intrarea in Valea Morarului este “ la copacul crescut pe
stanca” si ma pun pe cautat in
stanga,nimic,in dreapta,nimic…... Uite-l ca nu-I,el vorbea despre vale,eu ma
gandeam la balaur .
Deci intrarea in creasta Balaurului este in prima poiana din vale. Aici am inceput sa ne dam sufletele in urcarea pe spinarea fiarei din basme. Si am urcat,si am tot urcat pret de vreo jumatate de ora. Aici se despart 3 fire,iar noi o vom lua pe cel mai din stanga.. Inca o jumatate de ora urcam ….si ne batem cu urzicile,intrebandu-ne retoric daca ele urzica toata viata lor. Ne urzicam bine si iata-ne sus.
Deci intrarea in creasta Balaurului este in prima poiana din vale. Aici am inceput sa ne dam sufletele in urcarea pe spinarea fiarei din basme. Si am urcat,si am tot urcat pret de vreo jumatate de ora. Aici se despart 3 fire,iar noi o vom lua pe cel mai din stanga.. Inca o jumatate de ora urcam ….si ne batem cu urzicile,intrebandu-ne retoric daca ele urzica toata viata lor. Ne urzicam bine si iata-ne sus.
Vedere din Saua " La Balaur"
Mai avem putin pana in creasta
Acele Morarului
La intrarea in creasta
Ne
continuam drumul,ma minunez la fiecare pas de cat de frumos e peisajul, ma
bucur de traseu ca un copil mic, in timp ce Tavi
Nici nu ne dam seama cand trece timpul si ne
apropiem de finalul crestei.
Vedere spre Varful Omu
Trecem si prin zona care a ars anul trecut. Aici inca mai miroase a ars,iar pamantul pare pufos, parca apa urmeaza sa-l spele pe tot . Desi in rest erau portiuni cu zapada,imi dau seama ca acolo nu era deloc. Oare de ce?
Cand
ajungem in saus Bucsoiului, gasim zapada pe care probabil au masurat-o cei de
la stiri cand anuntau cu maaare valva ca are 50 cm la Omu.
Ma omoara bocancii si-mi promit sa nu-i mai port vreodata,ne intalnim cu cateva grupuri care urcau catre Omu ,iar noi ne continuam drumul fara sa scapam din ochi poiana de la Prepeleac. Putin mai sus de intrarea in traseul de Malaiesti scoatem un sac de gunoi din rucsac si incepem sa adunam.
In Saua Bucsoiului
Apoi stratul
scade,dispare pe alocuri si incepem coborarea spre Prepeleac. Ma omoara bocancii si-mi promit sa nu-i mai port vreodata,ne intalnim cu cateva grupuri care urcau catre Omu ,iar noi ne continuam drumul fara sa scapam din ochi poiana de la Prepeleac. Putin mai sus de intrarea in traseul de Malaiesti scoatem un sac de gunoi din rucsac si incepem sa adunam.
Si
adunam,si adunam pana umplem un sac. Il scoatem si pe al doilea,ca sa fie cate
unul de fiecare,sa fie egalitate. Refac in minte traseul de la Maraton
7500,incep sa-mi imaginez cam unde au fost CP urile dupa paharele aruncate care
mai de care mai departe in “ prapastie”. Le adunam si pana la urma se umple si
al doilea sac. La Poiana Izvoarelor ne propunem sa ne oprim, dar pe Tavi nu-l
lasa inima si mai umple un sac.
Ajungem
la Gura Diham pe la ora 7,ne bucuram sa scapam de saci (or fi fost ei plini cu
sticle,dar erau nitel grei) si o luam la
pas pe drum spre casa. Locatarii de vara ai Vaii Cerubului au cam
disparut,parca nu mai e asa mult fum de gratare acum J.
La
prima masina care trece imi incerc norocul si fac stopul,iar oamenii (o familie
din DB) ne iau si incepem sa stam de vorba: de unde venim,ce am facut. Si asa trece repede
drumul (ce biiine ca n am mers pe jos,bocancii planuiau sa ma ucida cu sange
rece)
A
fost o zi in care ne-am simtit foarte bine ,ne-am bucurat de peisaj si desi ne
asteptam la frig si ninsoare, am prins si cateva momente de lenevit la soare J
Claudia
PS : Deoarece noi nu am avut aparatul foto la noi,pozele sunt dintr-o tura anterioara a lui Tavi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)