vineri, 26 octombrie 2012

Sus pe Acele Morarului



21.oct.2012 – echipa: Rocky si Tavi
                                                                  Schita Acelor

               Dupa cum e si zicala: “a treia oara e cu noroc” ne-am propus pentru ziua de duminica sa ne cocotam sus pe Acele Morarului,o zona emblematica pentru muntii Bucegi care iti ofera o imagine superba de jur imprejur: abruptul Costilei, brazdat de vai adanci si greu de abordat – V.Tapului ,V.Urzicii, V.Priponului-partea inferioara – ce prezinta de-a lungul lor saritori si hornuri amenintatoare; aceste vai sunt despartite de creste foarte intersante pentru viitorul apropiat – creasta malinului, creasta frumoasa,etc. Valea Cerbului ce desparte Costila de creasta Morarului,o vale glaciara ce se termina in partea superioara printr-o imensa caldare glaciara strajuita de Cerdacul vaii Cerbului  - un zid imens,lung, aducand cu o cetate medievala –pe o parte,iar pe cealalta,varfurile Bucura si Omul - ce inchide Creasta Morarului.Pe partea dreapta avem impunatorul masiv Bucsoiu ,a carui piramida se inalta spre cer,atingand aproape 2500m,aratand a varf autentic spre deosebire de vf.Omul.Valea ce desparte creasta Morarului de Bucsoiu poarta numele de valea Morarului,ca toate vaile din jurul varfului Omul, si aceasta este tot de natura glaciara,prezentand in partea superioara cea mai rotunda caldare glaciara din Bucegi,apoi aceasta vale coboara in terase glaciare foarte late,avand forma tipica de “U”,pana cand se ingusteaza in partea inferioara ca apoi sa se piarda in padure,dupa poiana din Morar – foarte mare aceasta poiana.Creasta Morarului coboara in padure fragmentandu-se in cateva creste secundare,scurte, dar abrupte,despartite de v. Morarului,v.Bujorilor,v.Comorilor si alte vaioage.
                Cum se poate ajunge la ace? …Exista mai multe variante de apropiere.Prima si cea mai lejera din punct de vedere al efortului depus ar fi coborarea pe creasta de la vf.Omul (se doarme acolo cu o zi inainte,obligatoriu la cort ca sa va pupe ursu :P) pe brana acelor care ajunge fix la baza Acului Mare. A doua varianta o reprezinta Brana Mare a Morarului cu plecare din valea Cerbului,cu urcare in prealabil din Busteni.Brana se parcurge usor,dar mare atentia la iarba ca se poate aluneca. A treia varianta o reprezinta aceeasi brana,dar cu urcare din Valea Morarului (e buna pe vreme caniculara deoarece se urca pe umbra).Acestea sunt variante recomandate vara.Iarna cel mai rapid si cel mai sigur (daca zapada este tasata si pericolul declansarii unei avalanse este redus) mod de a ajunge sus in creasta o reprezinta V.Bujorilor.Vara nu este recomandata deoarece prezinta ruperi de panta destul de mari. Eu am mai parcurs si o alta vaioaga din zona ce m-a scos in creasta,doar ca efortul bataliei cu fratii nostri jnepenii este cam mare si nu recomand nimanui.
                 Sa trecem si la traseul nostru ca am cam lungit introducerea. J.Initial trebuia sa mergem in echipa de 3,dar ora matinala a descurajat-o pe Claudia…zicala corecta in cazul acesta nu mai e: ”cine se scoala de dimineata doarme mai putin” ci dimpotriva ajunge departe,iata deci ca avea un sambure de adevar varianta din popor.Zis si facut,ora de trezire duminica a fost 6.Era bezna afara de nici nu-mi explic cum de m-am trezit asa de hotarat; enervanta alarma totusi ca mi-a curmat visul care era super fain.La 7 hotarasem cu Rocky sa ne vedem jos in bulevard,urmand sa urcam spre caminul alpin. Mai punctual ca niciodata,ajung acolo la 7 fara 3-4 minute si il sun.Se pare ca doar eu am fost asa matinal deoarece cu telefonul meu l-am trezit pe el si a trebuit sa mai stau vreo 20 de minute sa-l astept,ceea ce n-ar fi fost neplacut,dar afara era o temperatura simpatica: -1 grad aratau termometrele.Ma gandesc ca asta-i o mica razbunare pentru intarzierile mele din urma. Nu pun eu la suflet asa ceva si cand ajunge si el ne punem pe mers.Imediat ajungem la caminul alpin si apoi urmam poteca pana in Poiana Costilei,urmand sa intram de acolo pe traseul de vf.Omul prin V.Cerbului.Cerul s-a luminat si e placut sa mergi la tricou acum ca efortul urcarii te incalzeste.Pe la ora 10 ajungem la intrarea in brana si facem dreapta parasind traseul marcat.Poteca e usor de dibuit,urmand fetele cu iarba pe o curba de nivel (mai mult sau mai putin).
                                               Brana Mare a Morarului - fata sudica

                 Mai facem si o mica pauza de dibuit vaile din Costila si pe la 11:15 suntem la baza Crestei Ascutite.Aceasta este foarte lata si nu necesita asigurare.O traversam fluierand si ne punem sa mancam ceva in saua unde iese brana Acelor (sau de sub Ace,cum i se mai spune).
                                                    Creasta Ascutita - traversare usoara
                                                       Privind in urma Creasta Ascutita

                 Dupa masa,urcam pana sus in zona in care ne echipam.Acul Mare este de fapt o creasta foarte ingusta si neuniforma (spre deosebire de Creasta Ascutita),pe alocuri latimea ei scazand la 30-40 de cm.Vremea e superba,perfecta pentru joaca noastra.Ajunsi asa repede sus, constatam ca suntem prima echipa ce intra in traversarea acelor,lucru ce ne bucura pentru ca nu ne dorim aglomeratie.
                Si ii dam drumul…Rocky e foarte bine dispus (oricum e mereu asa J ) si zice ca incepe el cap.Vom merge cap schimbat.Acul Mare prezinta putine probleme la parcurgerea lui,doar psihicul trebuie antrenat pentru a trece fara probleme deoarece si in stanga si in dreapta caderea pare infinita si cu deznodamant tragic.Trecand peste,e chiar frumos sa te uiti cum se casca cele doua prapastii verticale.Am numarat 4-5 pitoane pe prima lungime,si am mai pus 2 anouri dupa colturi de stanca.Pe a doua lungime care mi-a revenit mie,singura asigurare era aproape de regruparea de la final,un piton zdravan,intr-o zona care deja e foarte lata si comoda.Am regrupat la statia de rapel si l-am filat pe Rocky.Pana jos am facut 2 rapeluri,primul mai lung,cam 20m si apoi unul mai scurt pana jos in sa.Acest ac poate fi si descatarat,dar necesita mare atentie.Parca totusi mai bine pierzi timp facand 2 rapeluri sigure decat sa te incapatanezi sa descateri la liber.
                                                            Rocky in primul rapel
                                                                     Degetul Rosu

                Ajungem in fata Degetului Rosu.Acesta prezinta doua posibilitati de abordare. Catarare usoara prin stanga,dar mai expusa si abordarea directa pe fata sudica ce presupune sa tragi un pic de tine pentru a ajunge sus.Am preferat sa il abordam direct,aveam timp suficient si parea mai atractiv asa.In prima parte se urca pe o fata ce are prize bune si se ajunge la baza unui horn ce prezinta o fisura numai buna de mobile.Am folosit un friend in zonele care ni s-au parut mai urate; nu degeaba are denumirea asta,si-a jucat rolul de minune.Sunt si ceva pitoane in fisura care stau bine si le poti folosi cu incredere si apoi se urca pe o fata unde cel mai bine e sa ai papucei pentru ca prizele sunt mici,practic e greu pentru bocanci sa prinda acele muste.Pana la urma, mai greu decat credeam s-a lasat catarata si aceasta fata si am ajuns intr-o regrupare sub partea finala a acestui ac.De mentionat aici avantul si stapanirea de care a dat dovada Rocky trecand in partea finala care mie mi-a cam dat fiori si am renuntat la tentativa de a o duce cap…simteam cum nu tin bocancii pe prizele respective si nu ajungeam la urmatoare regrupare.Bravo Rocky,te-ai descurcat exemplar! De unde am regrupat poti sa urci sus pe ultima platforma prin doua hornuri,ambele usurele si foarte scurte.De sus totul se vedea super,soarele proiectand umbra acestui ac foarte fain peste padurea ruginie.Gasim si caietelul sub o stanca si ne punem pe iscalit numele noastre pe acesta si un scurt mesaj.Coborand 1m ne pregatim pentru rapeluri sa ajungem iar jos.Din 2 rapeluri scurte suntem la baza acului si plecam la liber sa ne urcam pe Degetul Prelungit care e usor de facut si foarte mic,fara probleme la urcare.De pe el se rapeleaza 3-4m,statia de rapel e facuta dupa un colt de stanca.
                                                Degetul Prelungit,Acul Crucii si Acul de Sus

                Urmeaza Acul Crucii despre care am auzit ca e foarte friabil si toate se misca pe el,descriere parca facuta sa te sperie,nicidecum conforma cu realitatea.singurul lucru care se misca acolo e crucea din varf,dar nu simti nevoia sa te agati de ea.De altfel nu-i un ac de care sa te sperii,parand vertical de jos descoperi ca e putin inclinat iar zona care se urmeaza la urcare prezinta trepte de iarba si prize bune pentru maini,iar in plus de asta sunt 3-4 pitoane si aici ce stau foarte bine si un colt de stanca bun de un anou in partea finala.Intrarea in el se face urcand o mica fisura in care am folosit iar micul nostru prieten si apoi se merge pe o cresta ingusta dar scurta in care singura asigurare se face de un mot de stanca si se ajunge la baza acului propriuzis unde este primul piton.Rocky primul,fara sa zaboveasca, ajunge cat ai clipi sus,apoi si eu imediat. Trebuie mentionat ca cel ce se duce cap nu are regrupare sus pe ac si il fileaza pe secund la mana.Exista posibilitatea sa cobori pe partea dinspre Acul de Sus catre statia de rapel si sa faci acolo regrupare,dar s-ar freca ingrozitor coarda, deci se recomanda ca secundul sa fie atent pe urcare sa nu creeze neplaceri. Cat timp cateri nici nu ai timp sa vezi prapastia ce se casca inspre V.Morarului ce pare ca un abis intunecat fata de zonele dinspre sud ce stralucesc sub razele soarelui.Sus pe varful acului este loc suficient pentru a zabovi.
                                                                Urcarea pe Acul Crucii

Ma opresc langa Rocky pentru o clipa,ma uit in jur si cobor spre statia de rapel.Trebuie coborat cu grija deoarece pe aceasta zona e un pic de pietris si poti aluneca.Nu prea e bine sa te tii de bolovanii care stau doar de decor acolo,mai bine iti vezi incet de descatarare.Ajunsi in locul de rapel ne e suficient un singur rapel,destul de scurt – 12m si suntem in saua de dinainte Acului de Sus.  
                                                    De acolo se rapeleaza de pe Acul Crucii

                Acul de Sus ar fi interesant de parcurs direct,in zona care e verticala,dar nu am vazut asigurari asa ca am l-am abordat usor pe stanga,unde se poate merge si la liber,cu atentie insa.Se catara o fata ce alterneaza iarba cu bolovanii pana se ajunge la perete,iar de aici (unde ai primul piton) se face stanga si se urca pe o branita in diagonala ce are multe trepte de iarba,practic te simti ca pe scari si daca ai probleme,exista si pitoane sa te asiguri,inca vreo 3.Am ajuns amandoi rapid pe ac si dupa o scurta privire inapoi spre ace i-am dat inainte pe creasta,care usor ingusta in prima portiune,ca apoi sa nu mai puna probleme deloc.
                                                  Urcare pe Acul de Sus nu pune probleme

                In scurt timp ne-am oprit intr-o sa unde ne-am scos echipamentul si l-am ascuns frumos in rucsaci si ne-am indreptat spre V.Cerbului unde am intersectat traseul ce duce la vf.Omul si am coborat val vartej spre Poiana Costilei si apoi spre Busteni.In drum ne-am oprit in caldare si ne-am mai uitat inca o data spre ace care erau luminate de soare de parca cineva pusese un reflector  pe scena pentru o reprezentatie de gala.Chiar asa a fost,acele ne-au oferit cadrul perfect pentru ziua de duminica si cu siguranta ne-au facut sa ne simtim extraordinar, incarcandu-ne cu energie mentala pentru o saptamana de stat departe de muntele nostru drag,la poalele caruia am crescut si care ne ajuta in fiecare zi sa ne autodepasim,sa descoperim noi calitati, sa intelegem ce inseamna cuvantul echipa … sa fim oameni pentru ca din pacate prea putini mai stiu ce inseamna asta, iar la noi natura parca este batjocorita in ultimul hal de cei care nu vad decat bunastarea proprie ca pe telul suprem al vietii.
             Mai multe poze pe picasa :).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu